ROSTUL


Dan Puric / 1-Mai-2010, Romania

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.

La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.


Posted in DIVERTISMENT | Leave a comment

AVEM TIMP

Octavian Paler – Avem Timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CIPE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit
Am invatat…
Posted in DIVERTISMENT | Leave a comment

In memoriam Octavian Paler

PARADOXUL VREMURILOR NOASTRE

de Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem
clădiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp;
avem mai multe funcţii dar mai puţină minte,
mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă,
am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.
Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu şi pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curăţat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.
Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine.
Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete;
oamenilor mari şi caracterelor meschine;
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri,
Case mai frumoase dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie la linişte, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce această scrisoare şi în care poţi decide fie să împărtăşeşti acest punct de vedere, fie să ştergi acest mesaj.
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbraţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui “Te iubesc” partenerului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales sa o spui din inimă.
O sărutare şi o îmbărţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi.
Posted in DIVERTISMENT | 1 Comment

Profesionistii vaicarelii

Adrian Păunescu:

Domnule viitor fost prim-ministru,

Atunci cand eraţi invitatul meu la nişte emisiuni în care cu sârguinţă şi bun-simţ, v-aţi afirmat nu-mi închipuiam că voi trăi clipa în care să simt nevoia să vă strig în faţă: să vă fie ruşine! V-am văzut schimbat în aceşti ultimi ani. De pe tronul de pre­mier daţi impresia că picioruţe­le dvs. nu mai ajung la pământ. Habar nu mai aveţi ce crede acest popor despre comporta­mentul de parlagiu turmentat şi cinic cu care vă exercitaţi autoritatea asupra pensionari­lor şi salariaţilor. Nu e categorie (în afară de câteva cuiburi de portocalii) care să nu fie rănită de carcaletele guvernamental, de incompetenţa lui cronică şi de răutatea lui cinică. Aţi luat la rând naţia română şi o-ngropaţi de-a-npicioarele.

Halal guvern! Halal făgăduinţi! Halal trăncănelile pe care o raţă pitită în conştiinţa dvs. le măcăne insalubru! Sunteţi un jalnic urmaş al analfabeţilor care v-au fost mo­delele exhaustive. Tot ce s-a făcut rău înainte de 1990 relu­aţi dvs. în aceşti ultimi ani, îngroşând şi greşe­lile, nu tot atât de grave, ale predecesorilor postdecembrişti. Ei însă n-au batjocorit ca dvs. intelectualitatea, pensionarii, militarii, magis­traţii, muncitorii, funcţionarii, copiii, profesorii, învăţătorii, parlamentarii, legile. Analfa­beţii pe care îi repetaţi sunt preferinţele dvs. Actorii de geniu vă indispun. Magistraţii, care nu se află sub comanda portocalie, vă ener­vează. Călcaţi în picioare cu stângul dvs. bar­bar dreptul roman. Ce constituţie o-ţi fi învăţat dvs., mult prea preţuite prim-ministru      sfertodoct? Nu vă daţi seama, dle personaj surd, dar nu mut, că n-ar fi exclus să vă moară în mână o astfel de personalitate, pe care o urâţi şi o umiliţi? Aţi auzit-o pe marea . actriţă Tamara Buciuceanu că nu vrea să moară prea tristă? Unde vă e simţirea? Nu vă daţi seama că păpuşarul-şef care vă joacă pe degete, ca pe o marionetă, vă va lăsa cu cinism să vă zdrobiţi de podeaua la care, în acest fel, veţi ajunge? Dezastrul economic în care aţi adus ţara – e drept, nu fără contribuţia celor   – mai multe dintre partidele politice tranzactioniste – nu vă îndreptăţeşte să înfometaţi această ţară, oferind zeci de mii de euro ţucălarilor dvs. obraznici şi antiproductivi. Şi  . nici n-aveţi dreptul să credeţi că aveţi liber­tatea de-a rămâne la putere, aliindu-vă cu excesele UDMR, focarul de primejdios antiromânism şi antieuropenism al scenei politice, şi ajutându-i pe liderii acestei uniuni anticonstituţionale să treacă prin Parlament legi de separaţie, de autonomii aşa zicând cul­turale, care i-ar obliga pe etnicii români să fie cetăţeni de rangul doi în propria lor ţară şi azmuţindu-i pe români şi maghiari unii împotriva altora. Medicii pleacă în străinătate, pensionarii se îmbolnăvesc de ofensa de a fi deposedaţi de drepturile lor, muncitorii sunt trimişi să cerşească în Europa sau să culeagă căpşuni, funcţionarii devin cul­pabili pentru că sunt funcţionari, ziariştilor li se închid locurile de muncă şi, în acelaşi timp, dvs. linguşiţi libertatea, copiii din satele şi oraşele deposedate de industriile lor sunt obligaţi să meargă la şcoli în alte localităţi mai mari, cadrele didactice nu mai au nici o spe­ranţă, magistraţii sunt condamnaţi la înge­nunchere, scriitorii abia mai respiră, şomerii se înmulţesc halucinant, parlamentarilor li se anunţă tăierea pensiilor pe care li le-a dat sta­tul român, militarii îşi pierd drepturile con­sfinţite de la Cuza Vodă încoace, ţăranii sunt amăgiţi si deferiţi brazdei ca mormânt. Pe cine mai guvernaţi, dvs., domnule belfer? Din zece în zece ore vă schimbaţi hotărârile şi nu uitaţi acolo, în palma păpuşarului-şef unde vă prezentaţi la raport, să sărutaţi biciul care vă porţionează entuziasmul. Aveţi boală pe poporul român, domnule Statu-Palmă-Barbă-Cot. Cine va scăpa viu din democraţia dvs., cu mâna-n beregata tuturor, va putea povesti cămilelor, care vor locui acest pustiu realizat de dvs. şi încă numit România, imnul nostru naţional, Dănilă Prepeleac, în care se arată cum a plecat acesta la piaţă cu o pereche de boi să-i vândă şi, din aproape-n aproape, s-a întors cu o desagă goală, în care vântul se loveşte ritmic de o lingură de lemn, face boc-boc şi aşteaptă să vină autorităţile să-i  pună impozit pe toate pierderile care l-au , însoţit şi să-i dea o pensie nesimţită, în val­oare de 2 (doua) balegi ale boilor de la începutul poveştii. Adio, dle Nevermore, dle Corbermore! înapoi, pe catalige, ca să se. observe că mai existaţi. Şi, iarăşi, ruşine! Ruşine cu accize!

P.S. Am scris în 1983 nişte poezii ce redevin actuale. Iată una dintre ele, dedicată momen­tului istoric în care actorii sunt destinaţi mize­riei si terorii. Nişte nimenea pot primi bani nenumăraţi, în tot felul de Consilii de Adminis­traţie sau de Control, sute de milioane de lei, dar maeştrii ca Beligan, Lucian, Buciuceanu, Piersic, Vişan si ceilalţi trebuie jupuiţi de vii si deposedaţi de dreptul la muncă si la demni­tate. Ruşine, analfabeţilor! Am impresia că numai din zgârcenie nu consumaţi nişte gloanţe pe toţi aceşti compatrioţi care vă stau în gât! Haideţi, că vă decontăm noi gloanţele şi cianura!

CETATE FĂRĂ ARTĂ

Actori ai suferinţei generale,
De-abia scăpaţi din întocmeli kaki,
Ar vrea şi ei o mai plăcută cale
Spre teatrul trist de fiecare zi.
Abia agonisind un sfert de pâine
Şi-un kil de spirt pentru stomacul gol,
Trecuţi prin baia comunală mâine,
Vor tot visa la cel mai mare rol.
Garanţi eterni ai clipei provizorii
Şi protejaţi de însuşi Dumnezeu,
întreaga noastră lume sunt actorii
Născând, murind şi iar născând mereu.
Cetatea s-a umplut de ambulanţe
Cu toatele din linia kaki,
Actorii, deci, în lipsă de finanţe,
Mănâncă-n vise păsări colibri.
Sunt posturi de directori mult reduse
Pe scenele scurtate de lumini,
Au teatrele un lung acces de tuse
Şi-apoi se duc şi ele prin vecini.
Actorii suferinţei generale,
Flămânzi şi hăituiţi ca nişte câini,
Provoacă autentice răscoale
Cu recuzita teatrului în mâini.
Apar gradaţi, în haine de paradă,
Şi fiecare-şi strigă crezul său,
Credibili împăraţi se varsă-n stradă,
Realitatea e corcită rău.
Şi totul a pornit de pe la teatre
Că nu se mai dau roluri la actori
Să murmure, să plângă sau să latre,
Să fie-n fardul lor nemuritori.
Şi totul a pornit de la aceea
Că teatrele fac pagubă-n buget
Şi-acum ne costă-atât de mult ideea
C-am da lucrarea toată mai încet.
Dar unde sunt actorii, Doamne sfinte?
jigniţi de-aşa pragmatice tocmeli,
Actorii se dezbracă de cuvinte
Şi trec pe totdeauna la rebeli.
Actorii calmi, ai clipelor de pace,
Sătui cândva c-o chiflă si un pol,
înfăptuiesc ce nu mai pot să joace,
Lipsindu-se definitiv de rol.
Înoată-n golful frunzelor omida,
Pe teatre pică lacrimi mari din nori,
Cultura a murit cu Atlantida
Şi Atlantida moare în actori.
Posted in DIVERTISMENT | Leave a comment

Hello world!

Cateva motive sa treci mai usor criza> tipologia performantei umane

Tango

UN DANS CU TOTUL DEOSEBIT

Imaginea crizei

Gymnastics funny

Gymnastics mistake and tears

Cum se dezbraca un chinez

Windowwasher

Strengthinpoland_

Olympics

Mini dansçiLaRTelephone_portableMc

Posted in DIVERTISMENT | Leave a comment